Dupa blocurile gri…

Uitandu-ma la pozele de mai jos  mi-am adus aminte de ceva si stiti cum face omul cand isi aduce aminte de ceva..daca are cui sa spuna spune, daca nu rade de unul singur.La mine sunt valabile ambele variante, va spun si voua dar rad  si de una singura 🙂 de ce mi-am adus aminte…

Dar sa trec la subiect si anume la  ce mi-am adus aminte.

Nu stiu daca asa ati facut si voi la fel , dar la sfarsitul clasei a opta, acum ceva ani, eu impreuna cu celilati colegi am adus cu noi cate o camasa alba la scoala.Pe acea camasa  urma sa scriem fiecare dintre noi ceva, o amintire pe care sa o pastram dupa ani si ani ca sa ne aducem aminte unii de ceilalti.Si cum scriam toti acolo urari, versuri, glumite si bineinteles numele noasre pe camasile albe…unul dintre ai mei colegi, un fel de nazdravan al clasei imi scrie frumos pe camasuta mea

„Dupa blocurile gri sta Vasile Alecsandri, da bomboane la copii…”, semnat A.D…

Nici nu stiu pe unde mai zace camasa cu pricina, dar amintirea a ramas…

Bucuresti…

Anunțuri

11 gânduri despre “Dupa blocurile gri…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s