Inca o toamna…

Parca timpul se scurge din ce in ce mai repede, zi dupa zi, saptamana dupa saptamana..trec zile , luni si odata cu ele ani.Am prins multe anotimpuri dar dintre toate cea mai draga imi este toamna… culorile ei, parca apusul si rasaritul au alt farmec cand razele soarelui se rasfrang printre frunzele ruginite, aerul putin rece si intepator, mirosul frunzelor au ceva special.De aceea toamna mai presus de toate celelalte anotimpuri o sa ocupe intotdeauna un loc aparte in sufletul meu…

Este mirosul unei copilarii petrecute pe o podgorie de vita de vie, al strugurilor copti, al mustului dulce , al gutuilor puse la copt pe marginea geamului, al primelor lemne aruncate in soba si al jaratecului deasupra caruia imi incalzeam mainile mici de copil privind cu ochii mari la cana de lapte aburind si la bunica mea care arunca din cand in cand cate un lemn pe gura sobei.

Acum nu-mi raman decat amintirile acelor vremuri si o dorinta din ce in ce mai mare sa mai petrec inca o toamna acolo, oare cat de mult a schimbat trecerea timpului acel loc care a ramas in inima mea ca un colt de rai?

Continuă lectura

Anunțuri

Vise de copil…

Mi-as dori tare mult sa ajung sa vad macar una dintre aceste cladiri.Ma uit la ele cu entuziasmul unui copil care abia asteapta sa le cerceteze in amanunt si care ar da orice sa puna macar o data piciorul acolo.

Asa se intampla de fiecare data cand mi se pune pata.Piticii galagiosi din capsor incep sa-si imagineze si sa creeze scenarii in care totul pare posibil.

E buna treaba cu imaginatia , daca nu ai posibilitatea sa ajungi undeva unde iti doresti. Daca buzunarul este gol imaginatia te poarta acolo unde vrei, nu te costa nimic sa visezi…

Pe de alta parte este posibil ca visele sa devina posibile atunci cand te astepti mai putin.

Continuă lectura