O raza de soare in orasul gri :)

Ador diminetile cu rasarit de soare : ).Spre exemplu azi a fost o zi diferita, nu mai eram plina de nervi ca iar trebuie sa merg la scarbici, ceva m-a binedispus :).Poate simplul fapt ca am inteles ca iarna asta in sfarsit e pe duca si chiar sunt sanse sa vina primavara.Soarele stralucea asa frumos si se reflecta in geamurile cladirilor, blocurile gri si urate ale Bucurestiului pareau inviorate de razele soarelui.Aveau un alt aspect parca se bucurau si ele de putina caldura ce o oferea o raza de soare.Mie imi ridica moralul imediat asa ceva.Mai ales ca Bucurestiul daca-l privesti in detaliu are un aspect atat de sumbru.Rutina zilnica, cea a drumului casa scarbici, scarbici – casa, face inevitabila analiza atenta a fiecarei cladiri ce se afla in drumul nostru.Cladiri care n-au mai fost renovate de ani buni, care se afla intr-o stare jalnica si care sunt pline de plante agatatoare, mai ceva ca in filmele de groaza.

Azi orasul era putin mai vesel, soarele ii dadea culoare !

Drumul…


„trebuie să mai faci un pas
şi încă un pas
până la mal
şi să fii tu malul de care se agaţă
cei ce vin din larg
obosiţi

trebuie să-ţi continui drumul printre stânci
chiar şi atunci când capetele mici de şobolani
te împresoară
cu căldura valului lor

dinţii lor mărunţi
rod malul abrupt
rod carnea albă
ronţăie drumul
pe care trebuie să mergi mai departe
până ajungi unde nimeni nu este”


Angela Furtuna – pâna ajungi unde nimeni

Culori…